Începuturile istoriei Salinei datează din jurul anului 1685, an în care spătarul Mihail Cantacuzino a realizat că în regiunea Slănic Prahova există un zăcământ de sare şi astfel, vrând să deschidă o mină, a cumpărat moşia Slănic. Din documentul care consemnează tranzacţia, mai reiese faptul că înainte de anul 1685 au existat vechi ocne de sare, de adâncimi mici, la 5 km est de Slănic (Teişani).
În anul 1688 pe Valea Verde a fost deschisă prima exploatare, urmând ca între anii 1689-1691 să fie deschise şi exploatările de la Baia Baciului, de către spătarul Cantacuzino. În anul 1713 Mihail Cantacuzino donează atât moşia sa din Slănic cât şi ocnele de sare, Mănăstirii Colţea din Bucureşti.
Între anii 1601-1700 exploatarea sării în zonă s-a efectuat la Baia Verde, Dorobanţeşti şi la Baia Baciului, prin metoda de tip „clopot”, în care accesul se realiza prin două compartimente: unul vertical care se folosea pentru scoaterea sării, iar celălalt oblic pentru intrarea şi ieşirea din ocnă.
Din anul 1912 s-a mai extras sare şi din exploatarea Mihai, ce a funcţionat simultan cu exploatarea Carol (Principatele Unite). În acelaşi an a fost introdus iluminatul electric în mina Mihai. Lucrările de exploatare s-au încheiat în 1943 când s-a trecut la o nouă exploatare sub minele Carol şi Mihai. Această mina s-a numit Unirea şi din aceasta s-a extras sare până în 1970 când exploatarea s-a mutat în mina Victoria.
Astăzi este dechisă pentru vizitare vechea Mină Unirea.